B iografie Pastel - Ulei - Contact - Link-uri - EXPOZITIA LA PARIS, Martie 2010
English version Version francaise


Autoportret - cărbune
"Nepriceput în înconjurări de orice fel, încerc să redau cu sinceritate lumii ceea ce îi datorez - gama emoțiilor trăite în fața formelor și culorilor ei  niciodată prea sărace pentru a trebui să le inventez. Dedic un loc deosebit luminii și cromaticii peisajului românesc, acestei țări mândre și binecuvântate între toate țările de pe pământ, în care cu grijă sunt adunate și așezate toate celelalte frumuseți."

Alupi, Călin (20 iulie 1906, Vancicăuți - 19 septembrie 1988, Iași)

F iu de țărani săraci din Basarabia, Călin Alupi va păstra din copilăria și adolescența sa o dragoste profundă pentru natură și un atașament particular pentru oamenii și lucrurile simple, care vor marca întreaga sa operă.

Cu toate că nimic nu-l predestina picturei, vocația lui se manifestă spontan la 13 ani, când intră la Școala normală din Șendriceni. Profesorul său Nicolae Popovici Lespezi îi descoperi talentul și-l îndrumă. Intră în 1925 la Academia de Belle Arte din Iași, avându-l ca profesor pe Ștefan Dimitrescu, datorită căruia își desăvârșește bazele în desen.
Cu toate că sărăcia nu-l părăsi niciodată, primii ani sunt marcați de o mizerie crudă. Trăiește în locuințe salubre și nu subzistă decât datorită unei slabe burse și a unui post de custode a Pinacotecei, obținut prin Ștefan Dimitrescu.
Incepând din 1933, participă la diverse expoziții de grup și personale, iar după doi ani este numit profesor suplinitor la Școala normală din Șendriceni.
Când Nicolae Tonitza începe pictura schitului Durău, îl ia printre ucenicii săi, alături de Baba și Cămăruț.

In 1940, cariera sa promițătoare este curmată brusc fiind mobilzat și trimis pe front ; va face tot războiul în linea I în condiții extreme de supraviețuire, cu sarcina de a desena pozițiile inamice. La armistițiu, se întoarce de la Odesa (pe jos), cu sechele grave : a contractat un ulcer la stomac și piatră le rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece operații până la moarte). Descoperă cu amărăciune că aproape toate tablourile i-au dispărut, distruse sau furate în timpul războiului.

In 1947, devine profesor la Academia de Belle Arte din Iași. Se căsătorește cu Sanda Constantinescu Ballif, cu care va avea o fiică în 1950, Antonina Alupi, astăzi pictoriță și profesoară de desen la Paris.
In 1954, Belle Artele din Iași se desființează ; se stabilește atunci în București cu familia sa.  Este profesor la Școala medie de arte plastice din București, până în 1963, când Institutul pedagogic din Iași (fostul Bele Arte) își redeschide porțiile, și se întoarce ca profesor. După ce iese la pensie, în 1968, se întoarce în capitală unde mai stă doisprezece ani. Din 1980, revine definitiv la Iași, unde va trăi cu soția până la sfîrșit.

In decursul vieții sale, expozițiile s-au succedat la interval de doi sau trei ani : în România mai ales (Saloanele interregionale de arte plastice din Iași, Expozițiile anuale de grafică din București, Expoziții personale, etc.), dar a participat și la expoziții internaționale (Sofia în 1954, și Varșovia în 1955), a avut expoziții personale în Italia (Roma și Trieste, în 1971) și Franța (Paris și Saint-Germain-en-Laye, în 1979).
Nefiind un cariesrist, nu încercă niciodată să-și promoveze opera executând comenzi pentru Partid, ceea ce explică faptul că fu ținut deoparte, el însuși, de altfel, preocupându-se puțin de reușita socială.

Desenator remarcabil, tablourile sale se recunosc prin tușa lor precisă și virilă. Subiecte adeseori simple, și totdeauna extrase din realitate, ilustrează o înțelegere în profunzime a naturii umane, a peisajelor românești și a oamenilor umili, de care era apropiat (Moș Androne, 1972).
Picta repede și avea darul de a comunica emoția spontană resimțită în contact cu motivul. Este în ziua de astăzi considerat ca unul din cei mai importanți reprezentanți al post-impresionismului românesc.

Albumul

Nou - 3 Ianuarie 2017 :

Albumul Călin Alupi este disponibil la prețul de 70 Euro. Cu texte în trei limbi (română, engleză și franceză), cuprinde 215 pagini și 133 reproduceri color de calitate excepțională. A fost editat chiar de nepotul pictorului, Nicolas Petrescu-Alupi în 2006. Formatul este 33 x 25 cm.

Veți primi albumul cam la două săptămâni după ce primim banii.

Pozele de la expoziția de la Iași din Noiembrie 2006 la Galeriile Dana unde s-a lansat cartea.

Critică

E primul an când simt mândria de artist fiindcă am lucrat fără gând de câștig împreună cu ucenicii mei de la Academia din Iași, care s-au comportat admirabil, străduind alături de mine, în chip absolut gratuit (...) Am rămas acum numai cu doi : Baba și Alupi. Foarte bune și devotate elemente. Baba va pleca și el pentru că începe Academia de la Iași, unde are de dat în toamnă niște examene teoretice în restanță. Alupi va rămâne, sper, până mă voi urni eu de aici. Numai să nu mi-l scoată din pepeni și pe ăsta prostia și mojicia vreunui călugă.
Nicolae Tonitza, Scrisoare către Cezar Petrescu, 23 octombrie 1936

Preferințele mele merg spre cele două capete inciziv tratate, energice, frumos colorate ale lui Alupi. Iată două excelente studii pentru portrete, simple, sincere, așa cum se cuvine să fie asemenea lucrări.
George Oprescu, în Cronica Anualei de pictură din 1949, Universul, 8 octombrie 1949

Călin Alupi rămâne fără șovăire fidel unei credințe și conceptii despre pictură și despre puterea dramatică a propriului său simț coloristic, pus în slujba unei idei. Multe din lucrările sale, mai devreme sau mai târziu, își vor avea locul cuvenit printre marile valori ale picturii românești, iar numele lui Călin Alupi va sta alături de cel al lui Nicolae Popa și Corneliu Baba, care (în tinerețe), înflăcărați de aceleași visuri și idealuri, au pornit împreună la drum, fiecare cu talentul și destinul său.
Ion Irimescu, Convorbiri Literare, nr 7, iulie 1986

Călin Alupi aparține, cu excelență, generației de aur a picturii românești, cu statut de egalitate valorică față de iluștrii săi congeneri Corneliu Baba și Ion Irimescu. A traversat cu demnitate și cu o impecabilă rectitudine morală vremea, bulversantă pentru artist, a frustrantelor comisii de îndrumare, a absurdelor principii impuse de modelul realismului socialist. Nefiind tentat să cedeze imperativelor timpului, a preferat condiția unui marginalizat. Este de precizat faptul că, în spațiul românesc, puțini au abordat pastelul cu talentul dar și cu exigența lui. Lecția lui Stefan Luchian, rămasă fără urmări vreme de deceni, și-a aflat în Călin Alupi un înzestrat continuator.
Valentin Ciucă, Farmecul pastelului.

Artistul este unul din aceia care nu se mai satură umblînd prin natură. El găsește tot timpul prilejuri de încântare în cele ce îl înconjuară. Pentru a-și putea transcrie bogăția trăirilor, emoțiilor sale, Călin Alupi apelează la o tehnică mai potrivită transpunerii spontane și anume pastelul. Culorile de creion au căldură, iar nuanțele ce se pot scoate sînt de-a dreptul luxuriante. Dacă scheletul construcțiilor este simplu, în schimb cromatica pastelată se dovedește rodul unei elaborări migăloase.
Grigore Ilisei, Un poet al pastelului, Cronica, februarie 1985

 



Nr.3699 din 16 Mai 2002

Retrospectiva Calin Alupi la Parlamentul României (15 Mai - 9 Iunie 2002)

La Galeriile de Arta "Constantin Brancusi" din Palatul Parlamentului, a avut loc ieri vernisajul expozitiei retrospective Calin Alupi, reprezentant de frunte al postimpresionismului romanesc. Expozitia, organizata la initiativa si prin stradania scriitorului si colectionarului Grigore Ilisei si a sotiei artistului, doamna Sanda Alupi, reuneste aproape 180 de lucrari-pasteluri si uleiuri - aflate in colectii de stat si particulare. Intitulata In memoriam, retrospectiva este reprezentativa pentru creatia marelui pictor, care a trait intre

anii 1906-1988, fiind discipol al lui Nicolae Tonitza, coleg de generatie si prieten cu Corneliu Baba si Ion Irimescu. Ca si acestia, a fost profesor la Scoala de Belle Arte din Iasi, orasul de care este legata cea mai mare parte a biografiei si operei sale. Expozitia este a doua retrospectiva gazduita de capitala. Prima a avut loc in 1978 la Muzeul de Arta al Romaniei. Lucrari semnate de Calin Alupi se afla in multe colectii de peste hotare, in tari precum Italia, Franta, Spania, Germania.


Constantin COROIU

Cronologie

1906 
20 iulie : Se naște Calinic, fiul lui Teodor și al Antoninei Alupi, familie de țărani din satul Vancicăuți, județul Hotin, Basarabia (U.R.S.S.)
1917 
Rămâne orfan de tată. Tatăl său, soldat în armata imperială rusă, moare pe front în Galiția.
1919 
Devine elev al școlii Normale Șendriceni - Dorohoi, avându-l ca profesor de desen pe pictorul Nicolae Popovici Lespezi.
1925 
Student la Academia de Arte Frumoase din Iași, unde face desenul artistic cu Jean I. Cosmovici și pictura cu Ștefan Dimitrescu. În timpul studenției este custode al Pinacotecii ieșene. Obține bursa Schiller și Premiul Grigorovici.
1925-26
Este elev, timp de un an, la școala de Ofițeri de rezervă Bacău.
1932 
Absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Iași, secția pictură, cu calificativul maxim.
1933 

Expune la Salonul Official al Moldovei organizat la Iași.

1934 
Expoziție personală la Iași.
1935 
Profesor suplinitor la școala Normală din Șendriceni, la catedra de Desen și Caligrafie.
1936 
Se întoarce la Iasi și participă la expoziții locale. Începând cu acest an a pictat sub îndrumarea lui Nicolae Tonitza (alături de Corneliu Baba, Mihai Cămăruț și alții) schitul Durău, de sub Ceahlău. 
1938 
Expune în cadrul grupului de artiști moldoveni " Grup Ieșean ", la București, sala Dalles, alături de Al. Clavel, Mihai Cămăruț șî N. Popa. Expoziția a fost comentată favorabil în Adevărul literar și artistic.
1939 
Expune la Salonul Official al Moldovei organizat la Iași.
1940-44
Este mobilizat și trimis pe front. Face tot războiul în linia I - ca desenator a pozițiilor inamice.
1944 
Expune la Salonul Official de pictură și sculptură de la București.
1945 
Locotenentul în rezervă Călin Alupi este decorat cu ordinul " Coroana României " cu spade în Gradul de Cavaler cu panglica de " Virtute Militară ". Decorarea sa pentru merite deosebite de arme este menționată în Monitorul Official din 7 aprilie 1945.
1946 
Expune în cadrul grupului de artiști moldoveni la București, Sala Dalles, alături de Ion Irimescu, Petre Hârtopeanu și Nicolae Popa.
1947 
Este numit asistent la catedra de desen a Academiei de Arte Frumoase din Iași, devine în scurt timp profesor.
1948 
Participă la Anuala de Stat de pictură și sculptură organizată la București.
Participă la Expoziția regională de grafică de la Iași.
Se căsătorește cu Sanda Constantinescu Ballif.
1949 
Participă la Expoziția anuală de pictură și sculptură organizată la București.
1950 
Profesor la școala medie de arte plastice din Iași.
Se naște unica fică, Antonina, pictoriță și profesoară de pictură la Paris.
 
1953 
Participă la Expoziția anuală de Stat a artelor plastice organizată la București.
1954 
Participă la Expoziția de artă românească de la Sofia ; primește o diplomă de onoare.
Expune la Expoziția anuală de Stat a artelor plastice organizată la București.
Este numit profesor la școala medie de arte plastice de la București.
1955 
Participă la Expoziția interregională de artă plastică organizată la Iași.
Participă la Expoziția  de grafică romănească organizată la Varșovia.
1956 
Participă la Interregionala de artă plastică  organizată la Iași.
Participă la Expoziția anuală de grafică București.
1957
Expune la Interregionala de pictură sculptură și grafică Iași.
1958
Participă la expoziția anuală de grafică București . Prezența sa este remarcată în cronica publicată de Petru Comarnescu în " Informația " din Ianuarie 1958.
1962-67
Este numit profesor de pictură la Institutul pedagogic din Iași, dar familia rămâne în București.
Participă la toate expozițiile interregionale de pictură din Iași.
1966 
Călătorie de documentare în Ungaria și Cehoslovacia.
1971 
Expoziție personală de pictură la Galeriile Corso din Trieste - Italia.
Expoziție personală de pictură la Centro Australiano Qantas din Roma.
1972 
Salon Internațional Paris-Sud.
1973
Expune la Salonul Internațional de Arte de la Paris organizat de Societatea Artiștilor Autonomi.
1975
19 februarie - Evocare " Nicolae Tonitza " în cadrul Serii muzeale omagiale organizate de Muzeul de Artă al României.
1976 
Expoziție personală la " Căminul Artei ", București.
Expoziție personală la Galeriile de artă, Iași.
Participă la Festivalul de artă " Voronețiana ", Suceava.
1978
Expoziție retrospectivă - Muzeul Național de Artă - București.
Evocare " Ștefan Dimitrescu " în cadrul Serii muzeale omagiale organizată la Muzeul de Artă din Iași.
1979
Participare la Expoziția de la Maison Nationale des Artistes din Paris.
Expoziție personală la Saint Germain en Laye - Franța.
1980 Se întoarce definitiv la Iași.
1985
Expoziție de pastel la Galeriile Casei Cărții din Iași.
1986
Expoziție la Galeria Comitetului de cultură al județului Iași.
20 iulie - Seară omagială la Palatul Culturii din Iași. Sărbătoarea a 80 de ani de viață.
Expoziție în Sala " Coandă ".
1988
19 septembrie : se stinge din viață la Iași pictorul Călin Alupi, fiind inmormântat în Cimitirul Eternitate (Iași).